Copilăria și adolescența reprezintă perioade critice în formarea personalității, unde se dezvoltă aspecte emoționale, cognitive și sociale. În aceste etape, tinerii se confruntă pentru prima dată cu frustrări, pierderi, restricții, presiuni din partea societății sau cu întrebări profunde precum „Cine sunt eu cu adevărat?”.
De multe ori, copiii și adolescenții nu dispun de vocabularul necesar pentru a-și verbaliza durerea, astfel încât aceasta se exteriorizează prin acțiuni, izolare, explozii emoționale sau simptome fizice.
• Iritabilitate constantă, accese de furie sau tulburări de comportament.
• Anxietate intensă, frici exagerate, fobii sau evitare a interacțiunilor sociale.
• Probleme cu somnul sau cu alimentația.
• Scăderea stimei de sine, autocritică excesivă și tendință de izolare.
• Performanțe școlare instabile sau refuzul de a frecventa școala.
• Comportamente riscante (mai ales la adolescenți): consum de droguri, autoagresiune, relații sexuale timpurii, plecări de acasă.
• Depresie ascunsă sub formă de apatie, plictiseală persistentă și lipsă de entuziasm.
• Dorința de recunoaștere și legături emoționale autentice.
• Conflicte în familie sau absența unui mediu securizant acasă.
• Traume din copilăria timpurie, hărțuire, respingere sau sentimente de abandon.
• Presiuni pentru a respecta așteptări ireale (școlare, de imagine, sociale).
• Incapacitatea de a manageria emoții puternice, din lipsa unor strategii adecvate.
Psihoterapia creează un spațiu plin de empatie și fără judecăți, unde tânărul:
• Poate articula liber idei, sentimente și îngrijorări.
• Își cultivă tehnici de control emoțional și de exprimare eficientă.
• Descoperă și consolidează identitatea personală într-un mod echilibrat și protejat.
• Îmbunătățește relațiile cu părinții și prietenii, învățând să stabilească granițe și să manifeste compasiune.
• Își restaurează încrederea în propriile forțe și reziliența în fața obstacolelor.
Totodată, părinții primesc îndrumare și asistență pentru a înțelege mai profund cerințele emoționale ale copilului și pentru a dezvolta o legătură bazată pe securitate și încredere reciprocă.
Un copil ascultat este un copil care începe să se vindece. Sprijinul psihologic acordat la momentul potrivit poate preveni suferințe majore în viața de adult.
Începe o conversație